Căci binecuvântare veți și moșteni

Petru oferă destinatarilor scrierii o listă care conține 5 calități pe care le cere de la membrii comunităților creștine. Două dintre acestea caracterizează mentalitatea, alte două fac referire la compasiune, iar în centrul listei se află dragostea.

Prima calitate care trebuie să fie manifestată de către creștini este unitatea în gândire, care deși nu implică uniformitate desăvârșită, este dată de valorile comune. De asemenea, el îndeamnă creștinii să fie înțelegători unii cu alții, capabili și dornici să stabilească o legătură atât de strânsă cu ceilalți încât să simtă ceea ce li se întâmplă celorlalți ca pe o experiență proprie. Petru dorește ca dragostea frățească să fie o altă calitate care să însoțească credincioșii.

De asemenea, apostolul cheamă creștini să manifeste compasiune. În înțelegerea antică, aceasta nu exprima mila oferită de un om unei persoane aflate într-o situați mai nefavorabilă, ci constituia o caracteristică prezentă în relațiile dintre frați. Petru dorește ca membrii comunității să se iubească pe deplin și fără ca cineva să exprime superioritatea față de alții. Astfel că ultimul atribut al acestei enumerări este smerenia, calitate care era necesară în special în raportarea la personale păgâne ostile.
 

Petru a transmis aceste cuvinte pentru a crea în mintea destinatarilor ideea unei societăți paralele celei existente, dar nu revoluționare! Biserica reprezenta un spațiu de refugiu, o alternativă pentru societatea care manifesta ostilitate și batjocură la adresa creștinilor.

De asemenea, observând că smerenia constituia o slăbiciune și nu o virtute în ochii societății greco-romane, înțelegem că biserica este o societate care își susține valorile chiar și atunci când acestea sunt contraculturale și combat perspectiva societății.
 

În contextul în care creștinii erau supuși de către păgâni oprobriului și batjocurii, Petru le interzice credincioșilor să răspundă prin retribuție, deși așteptarea naturală a celor din jur era ca aceștia să își apere onoarea.

În loc de a perpetua răul prin răzbunare sau reacționarea „cu aceeași monedă”, Petru îi cheamă pe creștini să răspundă batjocurii și răului cu binecuvântare, întrucât aceasta din urmă constituie parte din identitatea lor înaintea lui Dumnezeu. Acesta este exemplul oferit de Mântuitor la cruce

Totuși, trebuie observat că Petru nu ne îndeamnă să refuzăm protecția oferită de lege, întrucât, mai înainte, el a afirmat că legea umană este rânduită de Dumnezeu pentru limitarea fărădelegii.
El se adresează unor creștini care nu se bucurau de un astfel de privilegiu și care încercau să supraviețuiască într-un mediu ostil.
 

Apostolul își întărește exhortațiile printr-un citat veterotestamentar, din Ps. 34. În aceste versete regăsim atât mângâiere în acțiunea lui Dumnezeu de supraveghere a celor credincioși, cât și un nou îndemn la evitarea comportamentului și limbajului instigator.

Creștinii sunt îndemnați să adopte o conduită sensibilă, atentă la cei din jur, chiar dacă aceștia nu întorc favoarea.