Și cine vă va face rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine? Chiar dacă ați avea de suferit pentru dreptate, ferice de voi! Să nu aveți nicio teamă de ei și să nu vă tulburați , ci sfințiți‑L ca Domn pe Hristos în inimile voastre! Fiți mereu gata să dați un răspuns de apărare oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și respect, având un cuget curat, pentru ca cei ce batjocoresc purtarea voastră bună în Hristos să rămână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău! Căci este mai bine, dacă așa este voia lui Dumnezeu, să suferiți pentru că faceți binele decât pentru că faceți răul.
Introducere
Autorul e preocupat specific de răspunsul pe care creștinul trebuie să îl dea la persecuția și intimidarea reală de care va avea parte.
În general, noi nu suntem predispuși să suferim!
Dar, dacă trăim în ascultare de Hristos și imităm modelul Lui care generează o viață diferită de a păgânilor, există oportunitatea suferinței și persecuției!
v. 14 spune că creștinii trebuie să adopte o atitudine pozitivă față de amenințările cu care se confruntă. Ei nu trebuie să fie speriați sau alarmați.
Versetul 15, în mod special, e folosit pentru a justifica filosofia și apologetica creștină, e unul dintre cele mai profunde versete în acest demers.
Termenul apologetică vine din limba greacă și înseamnă apărare.
Nu se are în vedere domeniul profesional sau academic al apologeticii creștine, ci mai de grabă, Petru este preocupat ca ucenicii lui Isus să fie capabili cu umilință și respect să își apare speranța în Hristos în fața oricui ar întreba.
Cea mai mare provocare a creștinului ar putea fi frica de oameni!
Deci, un credincios are datoria:
de a înțelege ce crede
și de ce este creștin,
și abia apoi va avea capacitatea de a-și exprima în mod cugetat și cu multă înțelepciune convingerile și motivațiile.
Ideea apărării credinței nu trebuie interpretată:
ca o reacție ostilă sau defensivă la adresa oamenilor din jurul nostru,
împotriva celor ce nu vor să gândească ca noi,
să accepte valorile pe care noi le îmbrățișăm...
e mai degrabă o oportunitate de a spune decent, argumentat, inteligent, cu blândețe, tuturor ce credem noi, de ce credem și care ne sunt adevăratele valori.
Biserica nu se mai poate izola de societate, ea trebuie să fie prezentă în viața publică cu un mesaj articulat și eficient.
Scriptura trebuie să redevină preocuparea principală în gândirea și practica noastră – predicarea expozitivă, studiul organizat, seminarii și dezbateri sunt câteva din proiectele care nu au voie să fie ignorate în aceste vremuri.
SĂ NU UITĂM
Scopul răspunsului este evanghelistic - convertirea oponenților!
